Ma uitam pe geam, unul dintre lucrurile care ma relaxeaza foarte mult, si atunci am realizat ca toamna e magica. Adica, vreau sa spun, ce s-ar intampla daca intr-un an nu am mai avea parte de jocul frunzelor, de cerul plumbuit sau de contrastul galben-albastru? Am pierde o minune a naturii, am pierde o parte din noi. Toamna exista in fiecare, numai ca e atat de ascunsa incat nici nu ne dam seama ca este acolo, mereu. Si acolo va ramane. Este partea noastra sensibila, romantica. Este bucata din noi ce ne aminteste sa zambim, sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi, pentru ca totul in viata este trecator. Pe mine, toamna, chiar daca ma intristeaza teribil, imi aduce in coltul gurii un zambet nou, diferit.Bucurestiul toamna mi se pare superb. [ poate ca ma veti uri, dar mie chiar imi place. ]
Mereu, cand ma duc la liceu, stau cu ochii atintiti pe geam si observ cum frunzele se astern pe pamantul rece. Si asa nu as mai vrea sa ma duc la liceu...As vrea sa raman in frunze, sa ma imbratiseze. Si atunci, cand incep sa visez cu ochii deschisi, simt cum toamna este unul din cele mai frumoase anotimpuri. Este inceputul sfarsitului. Mereu ne aduce ceva nou: o noua iubire, o bucurie, un prieten nou, o imbratisare.
Si tu, suflete, este timpul sa-ti gasesti locul.
