Dilema

In mod ironic si poate foarte neintamplator, azi, stand in sala de curs, profesorul s-a gandit ca ar fi foarte util sa stim ce inseamna cuvantul 'dilema'. Ce-i drept, studenti fiind, venind din toate colturile lumii, suntem poate limitati in a face diferenta dintre a alege ce e bun sau a alege ce e rau. Ori poate suntem de-a dreptul tampiti si nu stim sa luam lucrurile ca atare. E ca vorba aia, ma scarpin cu mana dreapta la urechea stanga, ca e mai convenabil. Adevarul e ca, stii cum e, tentatia e mai mare pentru ce e interzis. De ce as alege calea usoara cand imi place sa imi complic viata? De ce as merge pe drumul drept, cand e mai interesant sa merg pe carari intortocheate? Dileme, dileme.

Cred ca azi am pus capac la povesti de adormit copii, la sperante, la orice. Nu am mai fost eu demult. Din ce in ce mai mult, oamenii nu te mai apreciaza pentru ce esti, ci pentru ce nu esti. Te vad  ca pe o unealta, si cred ca daca esti acolo tot timpul, pot face ce vor din tine. Ei bine, m-am saturat sa fiu 'mereu acolo'. Cateodata, vreau sa fie cineva 'acolo' si pentru mine. Bine, exagerez un pic, dar ati prins ideea.  Cred ca imi complic prea mult viata. As putea sa traiesc asa light, fara sa ma stresez, sa iau fiecare zi ca atare si sa ma bucur de orice mi se iveste in cale. Poate nu ar mai trebui sa ma bazez pe asteptari, ci pe fapte. Azi, maine, poimaine...ceva se va intampla cu siguranta. Dar nu stiu ce. O sa plutesc, printre ganduri, idei si (off topic) cartea de finante. Doar ca, se intampla sa am zile cand vreau sa fug si sa scap de tot. Sa nu am nicio grija si sa evadez departe de realitatea asta. Dar o bere, un prieten adevarat, shopping si conversatii fara sens pot ajuta din cand in cand sa evadam.

Si dilema va fi mereu: mai are rost sa spunem ce gandim? mai are rost sa dam glas tuturor ideilor noastre, tutoror dorintelor? dar daca le pastram pentru noi, oare nu va fi pacat ca nimeni nu va sti de fapt ce simtim? suntem noi oare capabili sa ne ascundem atat de bine incat sa nu ni se mai citeasca pe chip dezamagirea, tristetea, bucuria adevarata?

Unde e a disparut adevarul, sinceritatea unei imbratisari si cuvinte spuse pentru ca asa simtim? Nu o sa aflu niciodata.