duminică, 31 mai 2009

Concluzii

Nu mai pot, efectiv. Mai sunt două săptămâni care sper că se vor termina mai repede decât cred eu, pentru că am nevoie de odihnă. Mi-am dat seama că sunt atât de obosită când ieri m-am pus în pat pe la ora 5 şi ceva, iar la şase jumate am adormit dusă, fără să aud măcar telefonul care a sunat la un moment dat şi fără să mă trezesc până la ora nouă şi un sfert dimineaţă. Ăsta da maraton de dormit! Nu mi s-a mai întâmplat până acum să dorm atât de mult, de obicei mă mulţumesc cu cele 6-7 ore de somn. Foarte nesănătos, credeţi-mă. Dar ştiu că nu sunt singura care se culcă la 1 noaptea(sau chiar mai târziu) în mod normal şi se trezesşte a doua zi foarte devreme. Cred că nu ne dăm seama cât de mult ne afectează chestia asta organismul, decât atunci când nu mai avem puterea de a ne ridica din pat a doua zi şi nu reuşim să ne ţinem ochii deschişi decât dacă lipim pleopele cu scotch. Dar, lăsând la o parte somnul şi nesomnul fiecăruia, vreau să vă spun că primul meu an de Sava, ei bine, a fost cel mai ciudat an.
Mi-am dat seama că oamenii sunt falşi şi că nu e bine să ai încredere în ei. Da, spuneţi-mi ce vreti, daţi-mi în cap, dar asta-i părerea mea, iar anul acesta mi-a confirmat cel mai bine această umilă opinie. Îmi aduc aminte foarte bine cât de naivă eram anul trecut, deşi încă redusesem foarte mult din naivitatea de altădată şi cu câtă grijă îmi iau deciziile acum, cântărindu-le de zece ori înainte de a face acel lucru. Poate că e ciudat că nu îmi asum riscuri, că nu ştiu să fiu spontană şi că mă stresez foarte mult, dar aşa mi-e mie mai bine. În fond, majoritatea este " toţi pentru niciunu, şi eu pentru mine". Şi nu zic că am învăţat să-mi urmez interesul, deoarece eu nu-s aşa. Sunt persoane pentru care aş băga mâna-n foc şi cu ochii închişi, deci chiar m-aş risca.
De asemenea, am învăţat că trebuie să lupţi, să nu te laşi doborât şi să ai încredere în tine. Un om fără încredere în sine este dat afară din societate cât ai zice peşte. Nu trebuie să uiţi cine eşti, chiar dacă ai nişte ambiţii puternice, pentru care ai face orice numai să le vezi realizate şi nu trebuie să calci oamenii în picioare pentru chestia asta. Sava, anul acesta, m-a făcut să mă întreb "cine sunt eu?" şi "ce vreau de la mine?" şi oricât aş fi încercat să răspund la întrebările astea nu am reuşit nici până acum. În schimb, m-am reapucat de desenat şi am continuat să scriu la fel ca şi înainte, lucrurile la care nu vreau sa renunţ, oricât de multă matrmatică şi fizică aş avea de învăţat. :(
Totodată, am cunoscut mulţi oameni noi, care mai de care mai diferiţi unii de alţii, pentru că, ceva ce ştiu cu siguranţă, este faptul că Sava este un loc lipsit de prejudecaţi, unde vei găsi nişte persoane speciale, fiecare cu farmecul şi cu talentele lor. So, mi-am făcut noi prieteni, ceea ce a fost cel mai frumos şi minunat lucru al anului. Să nu mai vorbim de prietenii vechi,care au reuşit cu foarte multă răbdare să-mi calmeze spiritul atunci când aş fi dat un pumn cuiva. Nu sunt chiar atât de paşnică. (kidding). Şi, poate că, pe jumătate am reuşit să răspund la întrebările mele, fiindcă mi-am descoperit o nouă latură a mea, aceea cu mai multă încredere.
Dar, din toate astea, în timp ce am fost ocupată cu teste, teme, referate, ascultări şi teze cu rezultate mai mult sau mai puţin mulţumitoare, mi-am dat seama că nu astea definesc pe cineva. Şi că notele pe care eu le-am primit nu au însemnat nimic. Nu m-au făcut nici mai proastă, nici mai deşteaptă decât sunt. Rezultatele mici, însă, m-au dezamăgit mult. Dar, deasupra tuturor, stă faptul că nu trebuie să uităm şi de inimile noastre, de sufletele noastre îmbibate cu dorinţa de a evada din banalul cotidian umplut cu aceste n activităţi obositoare. Eu, din păcate,am uitat să mă bucur de asta şi, de multe ori, m-am văzut dedicată numai lucrurilor pentru şcoală.
Cât despre colegii mei, pe care în toamnă abea să-i cunosc şi credeam că vor fi cu totul şi cu totul astfel, aş putea spune acum că sunt chiar ok, contrar tuturor ideile pripite pe care le-am tras la început. Recunosc, că sunt persoane cu care n-am vorbit, dar asta nu înseamnă că mă deranjează pe mine cu ceva. Pur şi simplu, mi se pare că nu avem ceva în comun. În schimb, cei de care m-am ataşat, sunt cu siguranţă speciali şi le mulţumesc că au făcut zilele de şcoală mult mai amuzante. Din păcate, trebuie să recunoaştem că nu suntem un colectiv unit şi că dacă nu am reuşit anul acesta, nici în următorii trei ani nu o vom face aşa că deja nu mă mai consum pe tema asta. Şi fără să vă supăraţi pe mine, să ştiţi că, aşa cum spuneam mai sus, nu notele trebuie să conteze, pentru că, în opinia mea, mulţi sunteţi vănători de note. ( no ofence, ppl).
Cred că aş mai avea multe de zis, dar mă cam doare capul şi mi s-au dus toate ideile.

duminică, 24 mai 2009

Mine

Nu sunt ele foarte reuşite, dar este ceva. Sper să vă placă.

Teoretic trebuia sa arate disco, dar a ieşit asta.

Ceva cu miros retro.

Bubulina gospodina.

Ea încă nu ştie cine este.

Green Tea.

Puţin goth.

În căutarea drumului spre casă.

Visam la un basm în seara când am desenat-o.

Blue mood.


marți, 19 mai 2009

Fullstop

Nimic.

Da, am venit aici să scriu despre "nimic".Irelevant, ştiu.

Dar...pur şi simplu, nu vreau să îi dezamăgesc pe cei care cred cel mai mult în mine.

( nu întrebaţi)

miercuri, 13 mai 2009

Ei despre noi

“Pai first of all fara voi nu prea se poate...la fel de bine cum nici voi fara noi nu se poate.”

“Ele: ea e normalitatea mea; ea este rasul din fiecare zi...nebunia aia frumoasa; ea e cea care mereu are ceva de facut dar cu toate astea isi face timp si pentru mine; ea e aiuritenia de zi cu zi...bine...totul nu se reduce doar la atat ca la fiecare dintre voi mai exista ceva si sa ne rezumam la exemplele pozitive."

“Nu pot sa spun ca am o parere generala despre toate. Fiecare e diferita.”

“Pur si simplu nu le inteleg.”

“Despre fete? Nush, e cam vaga treaba. Pei, as incepe kcuun banc foarte tare. Era o intrebare: de ce a inventat Dumnezeu barbatul mai intai? Raspuns: pt ca orice artist are nevoie de o ciorna pt asi crea oprea. E o completare ...adica nu se poate trai fara femei,pt k nici fara barbati nu se poate. mi se pare k feminitatea cuiva consta in sensibilitate,faptul ca e dragutza,delicatetea, caldura sufleteasca.”

“Frapeaza prin stilul de a fi care presupune anumite insusiri care ii apartin pers respective.”

“Cum este o fata? Pei dak e s-o iei km sunt fetele e o intrebare absurda pt k sunt in multe feluri....de la fete dragutze,la fete urate,de la fete sensibile la fete fara suflet sa spunem,de la fete "calde" la fete "de la tara". “

“Femeia reprezinta sarea-n bucate.”

“Ce ar trebui sa faca diferenta intre o fata si un baiat este faptul ca fata ar trebui sa fie calda sufleteste, zambitoare, vesela,optimista, ubitoare, sensibilitate, incandescenta sentimentelor manifestate. Bine, asta nu presupune ca un baiat ar trebui sa fie opusul."

“Sincer mie fetele mi se par dificile... cateodata stii ce vor alta data nu stii. E greu de explicat. Uneori le faci pe plac, alteori zici ceva ce crezi ca le-ar face pe plac si ele se supara. Unele fete iti zic ceva atunci cand le privesti, altele pur si simplu nu...sau iti zic ca nu vor sa fii langa ele si ca te dispretuiesc enorm. Altele sunt bune la suflet, celalalte sunt scorpii....nasol moment... dar asta e adevarul. Unele stiu de gluma, intra in joc, altele stau pe bara pana la adanci batraneti. Unele iau singure initiativa, altele prefera sa stea in pat pana la ora 12 si sa leneveasca in timp ce vorbesc la telefon cu cele mai bune prietene. Unele te accepta asa cum esti, cu bune cu rele, altele ti se baga pe sub piele ca sa te controleze, altele pur si simplu iti zic "du-te dracu!". Macar la ultimele esti impacat ca nu ti-ai batut capul prea mult. Binenteles ca fetele sunt niste fiinte sensibile si dragute...doar la exterior: nu a reusit inca niciun barbat sa afle cum sunt intr-adevar in interior.”

“Voi suntetzi muuult prea multe ca sa pot da o parere generalizata, da incerc. Unele suntetzi frumoase, deshtepte, cu bun simtz, shi shtitzi sa fitzi “Doamne, astea au gagic!”. Mai sunt shi cele frumoase shi fara creier. Mai sunt shi cele care kiar daca au o personalitate ok care, din pacate nu au un fizic, shi, hai sa fim serioshi, conteaza. Then sunt cele care sunt frumoase, cu bani, shi bitchy rau de tot (alea-s enervante). Shi mai sunt shi cele carora le place sa flirteze doar de dragu artei.”

Cam asta a fost. Totuşi, a fost mai greu decât mă aşteptam şi cred că tot mai bine e să nu ştim exact ce credeţi, nu-i aşa?

Pe data viitoare, dragilor.

luni, 11 mai 2009

Ăsta e pentru noi, fetele!

Îmi este greu să încep, deoarece cred că tema aceasta este mult prea dezbătută. Cine suntem noi, fetele, domnişoarele, femeile, doamnele? Ce căutăm în viaţă? Ce simţim noi? Cum gândim? Probabil că aici ar trebui să se facă o serie de cercetări ştiinţifice pentru a se înţelege foarte bine cum funcţionăm, după ce ne ghidăm şi care ne sunt adevăratele trăiri.
Fiecare din noi este specială şi sunte perfect conştiente de asta. Ne naştem cu ceva, cu un fel de strălucire care, în timp, va deveni evidentă. Da, aşa este. Chiar de la vârsta când începem să ascultăm primele poveti ce se termină mereu cu bine-cunoscutul şi clişeicul "Şi-au trăit fericiţi până la adânciţi bătrâneţi" începem să sclipim, deoarecele nemuritoarele Ceunşăreasa, Albă-ca-Zăpada, Belle din "Frumoasa şi Bestia" şi toate celelate prinţese eterne ale literaturii pentru copii vor deveni idealurile noastre. Toate vrem la 3-4 ani să fim prinţese când vom fi mari: să purtam rochii frumoase, să trăim într-un castel şi să îl întâlnim pe Făt-Frumos, care, atunci când vom fi mai mari, îl vom vedea venind pe un cal alb în ale noastre frumoase momente de visat cu ochii deschişi. Dar apoi, ne vom da seama că nimeni nu va apărea şi vom începe să ne căutam un alt prototip, un fel de combinaţie între cele trei personaje masculine din Gossip Girl. Sau mă rog, fiecare cu idealul ei, căci gusutrile aici chiar nu se discută.
Cu toate astea, vom fi de neînţeles, pentru că, în orice caz, niciodată nu ştim ce vrem, ce căutăm, care ne este scopul ( eu una chiar nu ştiu!). Chiar obişnuim să ne numim nişte dezastre totale, care dau cu bâta-n baltă de fiecare dată când nu este cazul, care vor strica orice moment frumos dintr-o prostie, care vor da cu piciorul la unica şansă de a fi fericite. Da, mai mult ca sigure cu toate vrem să fim fericite, să-l găsim pe EL, cel care ne va face să râdem, ne va face obrajii să roşească (hai, trebuie sa recunoaştem că, deşi unele din noi avem caractere mult mai puternice, avem şi noi momentele noastre de slăbiciune), ne va face să visam, ne va face să ne simţim în siguranţă, ne va iubi pentru cine suntem noi, nu pentru ce am vrea să fim. Suntem pline de defecte, dar, avem la fel de multe calităţi, ce trebuie apreciate şi puse în valoare Suntem contradictorii, avem toane şi trăim într-un univers dominat de semne de întrebare. Chiar noi suntem nişte semne de întrebare. Chiar mă gândesc cum de reuşim să trecem prin fiecare zi fără să fii primit răspunsuri la întrebările noastre.
Suntem sensibile, si vom plânge, dacă nu ne mai putem stăpâni. Unele plângem chiar şi la filme. Ceea ce e destul de jenant, nu? Dar mie mi se pare destul de drăguţ. Suntem independente până la un anumit punct, căci, deşi nu vrem să recunoaştem, avem nevoie de ajutor de foarte multe ori. Nu suntem înţelese, dar noi îi înţelegem pe ceilalţi. Avem o nevoie permamnentă de evadare şi vrem să dăm tot ce e mai bun din noi, că ştim care ne sunt puterile şi vrem să ne afirmăm. Cu toate astea, suntem diferite unele de celalalte.
Ne place să clipim, să râdem ca nişte copii, fără să ne pierdemf eminitatea şi delicateţea. Avem acel element x ( nu ăla pe care-l au fetiţele Power Puff ) care ne face să fim nişte prezenţe delicate, misterioase, ce ne vor face mereu să fim în centrul atenţiei. Şi voi, băieţilor, veţi căuta mereu pe cea pe care o vedeţi stând singură, cu privirea pierdută, aşteptând, în ploaie, zgribulită şi veţi zice " Oh, man, este aşa de nevinovatăă, de drăguţă şi de neajutorată!". Şi atunci vei veni şi îţi vei da seama că she is the one, right?

Idei

Cred că voi da chiar astăzi startul la un set de mici compoziţii, pe diverse teme, foarte eseistice, pentru că, se pare, că ceea ce simt eu în ultimul timp nu mai poate fi transpus. Aşă că vă rog să citiţi şi să vă bucuraţi de noul meu "proiect de blog" şi cine ştie, poate vă voi putea răspunde la unele întrebări.

Enjoy!

marți, 5 mai 2009

Bâlci

Agitaţie. Zgomot. Chipuri obosite. Unele însă sunt fericite. Uite, şi nişte îndrăgostiţi. Se ţin de mână! Şi nişte bătrânei simpatici se îmbrăţişează pe o băncuţă în parc. Maşini, multe maşini ce stau la semafor. Oameni ce trec strada, adânciţi în grijile lor ce nu îi lasă să respire. Cineva a traversat pe roşu, fără să se gândească nici măcar o secundă că asta l-ar putea costa viaţa. O maşină claxonează. Se grăbeşte, şi iată că ajunge pe trotuar, primind însă nişte înjurături din partea şoferului.
Nimeni nu se uită în stânga şi-n dreapta. Poate că dacă s-ar uita ar descoperi vreo veche cunoştinţă. Dar nu. Cu toţii ştiu aceeaşi cale: drept înainte, către destinaţie. De ce să ne mai obosim să studiem mişcarea şi forfota din jurul nostru dacă şi noi suntem parte din ea, dacă chiar noi ajutăm la formarea acestei agitaţii asurzitoare de pe străzile unui oraş obosit, prăfuit? Copacii, străzile, blocurile vechi şi martore a n generaţii, doar ei ştiu ce înseamnă să priveşti cum prin faţa ta trece o mare de indiferenţă. Nimeni nu reacţionează la nicio rază de soare. Toţi sunt nişte roboţei, ghidaţi de interese.
Pe străzi vei găsi de totae ( no ofense, eu doar îmi exprim părerea): business people, bătrânei simpatici, băbuţe bârfitoare, copiii care încă trăiesc în globul lor de cristal, piţipoance, viitoare mămici, cocalari, manelari cu maneaua pusă la telefon ca să audă toată lumea ce mari boşi sunt ei, houseri, minimalişti, rockeri, punkeri, emo, oameni nevoiaşi, oameni normali, etc. Cred că am putea face o ciorbă din toate "speciile de oameni" ce se întâlnesc la tot colţul,nu? Pe mine mă intrigă acest mix, chiar dacă se cunoaşte foarte bine faptul că e bine să ai diversitate să nu te plictiseşti. Dar sincer, mă cam zgârie pe globul ocular şi la timpan să vad cocalarul cu tricou pe care scrie "sex machine" şi piţiponcul cu geantă D&G fake.
Vroiam să fie un post mai liric, doar că trebuie să păstrez obiectivitatea, întrucât m-am săturat să împart autobuzul cu oameni care sunt certaţi cu săpunul şi cu cei ce înjură de mama focului. Cu cine s-or certa, nu ştiu, şi nici nu vreau, dar nu cred că este necesar să afle şi ceilalţi. Un adevărat bâlci al oamenilor, un contrast dintre esenţă şi aprenţă cum nu mai vezi altundeva.
Şi în acest peisaj plin de culoare, apar şi sufletele rătăcite ce nu îşi vor găsi locul. Care pur şi simplu simt că nu aparţin acestei lumi, care ar vrea mai mult. Dar cu siguranţă că, dacă se străduiesc, există oameni ce ştiu să se bucure, să râde şi să cunoască înţelesul cuvintelor sinceritate şi prietenie.