Ninge cu fluturi albi!

Ninge. Cu fulgii purători de fericire și de zâmbete pentru copii. Cu toate că aproape am devenit un om de zăpăadă și am îmbrățișat la propriu caloriferul, pur și simplu ochii mei albaștri s-au pierdut în roiul de fluturi albi care zboară pe la fereastra mea. E ca un vis alb. Un vis în care eu plutesc într- mare pufoasa, sclipitoare și foarte albă. Nici măcar alb-gălbuie, albă-albă. Alb din ăla de te orbește. Ca la reclamele Ace sau Colgate. Este divin. Pentru că am, după o lungă perioadă de stres, o stare de liniște și de bine. Pentru că sunt relaxată și pentru că numi pasă. Și dacă aș putea,m-aș arunca chiar și acum în puful alb care se așterne peste orașul prăfuit.
Mi-ar plăcea să fiu un fulg. Să văd care este drumul fulgilor până pe pământ. Să valsez, să mă joc prin aer, să plutesc nepăsătoare și visătoare. Să fiu un fulg, da! Nu-i așa că ar fi amuzant? Să mă lipesc de ferestrele oamenilor ca o mică steluță. Să le zâmbesc și ei să-mi zâmbeaca. Să devin fericirea din ochii copiilor, iubirea din sufletele adolescenților, înfrigurarea oamenilor de pe stradă. Aș putea aduce fericire! Asa vreau, de fapt. Să-i fac pe ceilalți fericiți. Și să fim serioși, pe cine nu bucură un joc al fulgilor pe cerul oțelit în miez de iarnă?

Daca eram...

Daca eram o luna, as fi fost februarie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost duminică.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineață.
Daca eram un animal marin, as fi fost delfin.
Daca eram o directie, as fi fost înainte,
Daca eram o virtute, as fi fost iubirea.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost
Daca eram o planeta, as fi fost Saturn.
Daca eram un lichid, as fi fost Campari,
Daca eram o piatra, as fi fost safir.
Daca eram o pasare, as fi fost rândunică.
Daca eram o planta, as fi fost trandafir.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost zi însorită.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost pian.
Daca eram o emotie, as fi fost teama.
Daca eram un sunet, as fi fost vântul printre frunze, toamna.
Daca eram un element, as fi fost apă.
Daca eram un cantec, as fi fost Patrice - Soulstorm.
Daca eram un film, as fi fost Pretty Woman.
Daca eram un serial, as fi fost Gossip Girl
Daca eram o carte, as fi fost Sunt aiurită și se ia.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost cheese cake.
Daca eram un oras, as fi fost Barcelona.
Daca eram un gust, as fi fost dulce-amăruie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolată.
Daca eram o culoare, as fi fost albastru.
Daca eram un material, as fi fost mătase.
Daca eram un cuvant, as fi fost visare.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochii.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost artele.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Bocănilă.
Daca eram o forma, as fi fost cerc.
Daca eram un numar as fi fost 5.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost iacht.
Daca eram o haina, as fi fost rochie.

Ma plictiseam asa ca am luat aceastamica leapsa de pe un blog.:)

Puţinul din mine

Nu o să mă prind niciodată de ce în viaţa mea lucrurile sunt atât de contradictorii. De ce atunci când vreau ceva, de fapt nu mai vreau, dar în acelaşi timp vreau? De ce mă simt aşa de cretin, de ce am mustrări de conştiinţă, de ce deciziile mele nu mai au nicio logică, de ce încep să acţionez impulsiv şi să uit de raţiune? De ce, de ce, de ce, un nenorocit infinit de "de ce-uri". Da, v-am băgat în ceaţă, dar acesta este un post, după lunga mea absenţă, care mi se adresează mie. Nu vouă, nu nimănui. Doar mie, un nimeni pierdut într-o mare de oameni, ca o umbră. O umbră? Nu sunt cam dură, dragă? Nu, de ce să fiu dură? Şi dacă sunt, cu atât mai bine. Poate aşa nu o să mai visez cu ochii deschişi. Mă simt bizar. Mă simt neputincioasă, ca o mămăligă, ca o legumă. Parcă în mine zace o dorinşă infimă de a putea depăşi stadiul de om supus rutinei.
Poate că răceala e de vină. Paote că uscăciunea din gâtul meu mă face să delirez. Paote că începutul de febră mi-a sufocat gândirea...Poate că mă pierd într-un ireal al meu. Într-o dimensiune ce există doar pentru mine, pentru fiinţa ce încă continuă să spere....