Am constat că oamenii nu merită nimic. Adică nu înţeleg de ce m-ar mira - lucru care, de altfel, nu se întâmplă. Mă gândesc că uneori n-ar trebui să aduc asupra mea problemele celorlalţi şi să încerc să le rezolv de parcă ar fi ale mele - deşi, cred că le iau mai îns erios decât propriile mele probleme. Este ceva care cred că se află în gene, pentru că altfel nu pot să-mi explic. Nu încerc nicidecum să fac pe samariteanul milostiv, dar, pur şi simplu, nu poţi rămâne indiferent când ştii că poţi face ceva să ajuţi. Niciodată nu îmi va părea rău că am fost acolo pentru cineva, că am avut cum să-l facă să se simtă mai bine, deşi toată treaba asta este uşor relativă, pentru că uneori nu poţi să înveseleşti un om doar cu un zâmbet sau o îmbrăţişare.
Oricum, noi, ca fiinţe umane ingrate şi rele ce suntem - trebuie să recunoaştem că, oricum am fi şi oricât am vrea să ne detaşăm de ceilalţi, cu toţii avem păricica noastră de răutate - , nu vom aprecia niciodată suficient de mult mâna de ajutor care ni se întinde şi niciodată nu vom primi la fel de mult cât am oferit. Este ca un fel de lege a firii omeneşti. Automat când vei face ceva, nu trebuie să aştepţi la rândul tău ca atunci când vei avea nevoie cineva să se arunce în valurile mării să te ajute. Iar eu niciodată nu aş aştepta aşa ceva. Sunt persoane pentru care aş face orice, pentru că sunt prietenii mei, pentru că oricum ar fi ei, poate cu mai multe calităţi decât defecte, râmân acei oameni speciali pe care i-am ales pe sprânceană să fie alături de noi. Şi aicic vorbeşte cineva care şşi-a ales prietenii atât bine, cât şi prost. Dar nu regret, deşi am fost pe punctul de a scrie că au apărut regretele de rigoare. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, nu regret absolut nimic, pentru că din fiecare greşeală a mea am învăţat ceva. Sună oarecum clişeic, dar ăsta-i adevărul. Cu toate astea, continui să greşesc şi să aleg prost, dar nu mă mai sperii atât de tare. În fond, oricum ar fi, oamenii disimulează mult prea bine, iar eu nu am cum să fiu un cititor de minţi. Eu recunosc că ţin mereu minte cât de mult m fost ajutată şi sprijinită şi niciodată nu voi putea uita cuvinte sau gesturi drăguţe făcute pentru mine. Asta poate pentru că îmi place să apreciez fiecare chestie măruntă şi să mă bucur că există oameni ce mă susţin şi care ţin la mine.
Tratat cu mine: nu voi rămâne niciodată indiferentă faţă de ceilalaţi, pentru că dacă ei sunt aşa, eu trebuie să încerc să nu fiu la fel, să încerc să îmi depăşesc orgoliul şi încăpăţânarea.
All the best,
Miru
Oricum, noi, ca fiinţe umane ingrate şi rele ce suntem - trebuie să recunoaştem că, oricum am fi şi oricât am vrea să ne detaşăm de ceilalţi, cu toţii avem păricica noastră de răutate - , nu vom aprecia niciodată suficient de mult mâna de ajutor care ni se întinde şi niciodată nu vom primi la fel de mult cât am oferit. Este ca un fel de lege a firii omeneşti. Automat când vei face ceva, nu trebuie să aştepţi la rândul tău ca atunci când vei avea nevoie cineva să se arunce în valurile mării să te ajute. Iar eu niciodată nu aş aştepta aşa ceva. Sunt persoane pentru care aş face orice, pentru că sunt prietenii mei, pentru că oricum ar fi ei, poate cu mai multe calităţi decât defecte, râmân acei oameni speciali pe care i-am ales pe sprânceană să fie alături de noi. Şi aicic vorbeşte cineva care şşi-a ales prietenii atât bine, cât şi prost. Dar nu regret, deşi am fost pe punctul de a scrie că au apărut regretele de rigoare. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, nu regret absolut nimic, pentru că din fiecare greşeală a mea am învăţat ceva. Sună oarecum clişeic, dar ăsta-i adevărul. Cu toate astea, continui să greşesc şi să aleg prost, dar nu mă mai sperii atât de tare. În fond, oricum ar fi, oamenii disimulează mult prea bine, iar eu nu am cum să fiu un cititor de minţi. Eu recunosc că ţin mereu minte cât de mult m fost ajutată şi sprijinită şi niciodată nu voi putea uita cuvinte sau gesturi drăguţe făcute pentru mine. Asta poate pentru că îmi place să apreciez fiecare chestie măruntă şi să mă bucur că există oameni ce mă susţin şi care ţin la mine.
Tratat cu mine: nu voi rămâne niciodată indiferentă faţă de ceilalaţi, pentru că dacă ei sunt aşa, eu trebuie să încerc să nu fiu la fel, să încerc să îmi depăşesc orgoliul şi încăpăţânarea.
All the best,
Miru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu