Mi-e dor

Nu am mai scris demult și îmi este dor să îmi aștern gândurile undeva, până și pe un colț mototolit de hârtie dacă se poate. Dar sunt prea multe ca să încapă pe acea bucățică pe care probabil că n-aș avea loc decât să-mi scrijelesc întregul nume. Mi-e dor să-mi las imaginația să zburde în voie, să creez fel și fel de povești, să uit de lumea care ma înconjoară și să..scriu. Da. Să scriu. Am început anul acesta o poveste diferită de ceea ce scriam în mod normal. Dar evident...zace în stadiul neterminat undeva prin fișierele calculatorului meu. Acel calculator care va deceda în curând dacă îl surmenez în continuare.
De asemenea, mi-e dor sa desenez. Nici asta n-am mai făcut de ceva vreme și mă întristează. Stagnez în tot ceea ce înseamnă creație și artă și mă neliniștește. Acum am pus mâna din nou pe niște cărți. Mi-era dor să mă cufund în niște lecturi bune, savuroase. Am stagnat în tot ceea ce înseamna creația și artă. M-am dedicat prea mult învățatului și aproape că mă căsătorisem cu manualul de engleză. Dar acum e vacanță,nu? Și mă pot întoarce la acele lucruri care îmi fac plăcere. Fără să-mi trădez pasiunea mea pentru limbi străine totuși.

Mi-e dor...de mare. Dar voi ajunge acolo pe la sfârșitul lui august așa că dorul meu va crește și va tot crește.