Nu mi-am mai pus de mult intrebare cine sunt Eu? I mean, cred ca e cazul sa mai fac o revizuire a sinelui, sa fiu iarasi critica si radicala cu mine insami. Da, mi se intampla sa fiu critica cu mine, sa ma judec foarte asupru. Dar, sa nu incep sa aberez si sa fiu cat se poate de clara si corenta [ lucru cam greu pentru mine si pentru gandurile mele care sunt foarte foarte fugitive si imprastiate - sau cel putin in ultima perioada.]
Bine, Eu-ul meu a trecut prin mai multe schimbari. In incercarea disperata de a ma autoregasi si de a ma defini, am esuat lamentabil. Adica, acum ce mai conteaza daca sunt incapatanata? Credeti-ma, sunt. Nu renunt nici de ma bati la ideile mele pe care le sustin pana in panzele albe. Pe langa asta, mai am si doza aia [ cam mare in cazul meu ] de nebunie pe care trebuie sa mi-o arat. Cine rade mai mult si mai cu pofta ca mine? Ca sa fiu narcisista, la un concurs de ras [daca, evident, ar exista asa ceva ] cred ca as castiga detasat. Sunt prea visatoare, cred ca intr-o zi o sa ma impiedic in propriile vise si cand o sa ma trezesc o sa fiu complet dezamagita de realitatea cruda. Sunt in stare sa creez filozofii despre viata, iubire, prietenie. Sunt o persoana iubitoare, dar, uneori, destul de distanta. Trebuie sa fii foarte important pentru mine, pentru ca eu sa iti arat afectiunea mea.
De asemenea, am incredere in oameni foarte mult si foarte repede. Am inceput sa mai diminuez din increderea pe care o acord unora, deoarece ampatit-o de mai multe ori si deja e prea mult. Eu inca sunt de parere ca oamenii sunt buni, cand, de cele mai multe ori, sunt cruzi, nemilosi, pregatiti sa te calce in picioare la prima greseala. Asta e purul adevar. Ma puteti contrazice, eu pot sa zic asta si in gura mare, deoarece stiu ca am dreptate - si chiar voi stiti asta. De cate ori nu vi s-a intamplat ca atunci cand ati avut vreo problema ceilalati sa profite de slabiciunea ta. - cred ca daca incep sa scriu/vorbesc asa o sa te urmareasca vocea mea si in somn. Muhaha. Ce sadica sunt.
Am descoperit ca sunt foarte rautacioasa. Inainte nu eram asa, acum, sunt destul de. Dar, am incetat sa mai judec oamenii dupa aparente si sa incerc sa-i cunosc inainte de a-i categorisi. Bine, uneori nu ma pot abtine de la comentarii ironice. In rest, sa stii ca sunt cea mai inocenta si pacifista persoana pe care o cunosti. Nu as omori nici macar un gandacel. Sunt paradoxala, stiu si asta. Sunt ciudata. Sunt vorbareata. Uneori duc oamenii la disperare si nu ii las sa vorbeasca. Imi place sa ascult si sa dau sfaturi si toate alea. Sa fiu o prietena buna, in general. Dar nu sunt aici sa-mi fac auto-caracterizarea. Nu sunt atat de narcisista si de obicei nu-mi sta in fire sa vorbesc despre "cat de dulce/tare/extraordinara sunt eu".
Desi am inceput sa vad anumite lucruri cu alti ochii, cred ca Eu voi ramane Eu: fata blondina, cu bretonul in ochii albastri inocenti, cu convershi cu iepurasi, cu un zambet mare, gata sa iti faca ziua mai frumoasa. Sau, cel putin, asa sper eu...
Bine, Eu-ul meu a trecut prin mai multe schimbari. In incercarea disperata de a ma autoregasi si de a ma defini, am esuat lamentabil. Adica, acum ce mai conteaza daca sunt incapatanata? Credeti-ma, sunt. Nu renunt nici de ma bati la ideile mele pe care le sustin pana in panzele albe. Pe langa asta, mai am si doza aia [ cam mare in cazul meu ] de nebunie pe care trebuie sa mi-o arat. Cine rade mai mult si mai cu pofta ca mine? Ca sa fiu narcisista, la un concurs de ras [daca, evident, ar exista asa ceva ] cred ca as castiga detasat. Sunt prea visatoare, cred ca intr-o zi o sa ma impiedic in propriile vise si cand o sa ma trezesc o sa fiu complet dezamagita de realitatea cruda. Sunt in stare sa creez filozofii despre viata, iubire, prietenie. Sunt o persoana iubitoare, dar, uneori, destul de distanta. Trebuie sa fii foarte important pentru mine, pentru ca eu sa iti arat afectiunea mea.
De asemenea, am incredere in oameni foarte mult si foarte repede. Am inceput sa mai diminuez din increderea pe care o acord unora, deoarece ampatit-o de mai multe ori si deja e prea mult. Eu inca sunt de parere ca oamenii sunt buni, cand, de cele mai multe ori, sunt cruzi, nemilosi, pregatiti sa te calce in picioare la prima greseala. Asta e purul adevar. Ma puteti contrazice, eu pot sa zic asta si in gura mare, deoarece stiu ca am dreptate - si chiar voi stiti asta. De cate ori nu vi s-a intamplat ca atunci cand ati avut vreo problema ceilalati sa profite de slabiciunea ta. - cred ca daca incep sa scriu/vorbesc asa o sa te urmareasca vocea mea si in somn. Muhaha. Ce sadica sunt.
Am descoperit ca sunt foarte rautacioasa. Inainte nu eram asa, acum, sunt destul de. Dar, am incetat sa mai judec oamenii dupa aparente si sa incerc sa-i cunosc inainte de a-i categorisi. Bine, uneori nu ma pot abtine de la comentarii ironice. In rest, sa stii ca sunt cea mai inocenta si pacifista persoana pe care o cunosti. Nu as omori nici macar un gandacel. Sunt paradoxala, stiu si asta. Sunt ciudata. Sunt vorbareata. Uneori duc oamenii la disperare si nu ii las sa vorbeasca. Imi place sa ascult si sa dau sfaturi si toate alea. Sa fiu o prietena buna, in general. Dar nu sunt aici sa-mi fac auto-caracterizarea. Nu sunt atat de narcisista si de obicei nu-mi sta in fire sa vorbesc despre "cat de dulce/tare/extraordinara sunt eu".
Desi am inceput sa vad anumite lucruri cu alti ochii, cred ca Eu voi ramane Eu: fata blondina, cu bretonul in ochii albastri inocenti, cu convershi cu iepurasi, cu un zambet mare, gata sa iti faca ziua mai frumoasa. Sau, cel putin, asa sper eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu