Agitaţie. Zgomot. Chipuri obosite. Unele însă sunt fericite. Uite, şi nişte îndrăgostiţi. Se ţin de mână! Şi nişte bătrânei simpatici se îmbrăţişează pe o băncuţă în parc. Maşini, multe maşini ce stau la semafor. Oameni ce trec strada, adânciţi în grijile lor ce nu îi lasă să respire. Cineva a traversat pe roşu, fără să se gândească nici măcar o secundă că asta l-ar putea costa viaţa. O maşină claxonează. Se grăbeşte, şi iată că ajunge pe trotuar, primind însă nişte înjurături din partea şoferului.
Nimeni nu se uită în stânga şi-n dreapta. Poate că dacă s-ar uita ar descoperi vreo veche cunoştinţă. Dar nu. Cu toţii ştiu aceeaşi cale: drept înainte, către destinaţie. De ce să ne mai obosim să studiem mişcarea şi forfota din jurul nostru dacă şi noi suntem parte din ea, dacă chiar noi ajutăm la formarea acestei agitaţii asurzitoare de pe străzile unui oraş obosit, prăfuit? Copacii, străzile, blocurile vechi şi martore a n generaţii, doar ei ştiu ce înseamnă să priveşti cum prin faţa ta trece o mare de indiferenţă. Nimeni nu reacţionează la nicio rază de soare. Toţi sunt nişte roboţei, ghidaţi de interese.
Pe străzi vei găsi de totae ( no ofense, eu doar îmi exprim părerea): business people, bătrânei simpatici, băbuţe bârfitoare, copiii care încă trăiesc în globul lor de cristal, piţipoance, viitoare mămici, cocalari, manelari cu maneaua pusă la telefon ca să audă toată lumea ce mari boşi sunt ei, houseri, minimalişti, rockeri, punkeri, emo, oameni nevoiaşi, oameni normali, etc. Cred că am putea face o ciorbă din toate "speciile de oameni" ce se întâlnesc la tot colţul,nu? Pe mine mă intrigă acest mix, chiar dacă se cunoaşte foarte bine faptul că e bine să ai diversitate să nu te plictiseşti. Dar sincer, mă cam zgârie pe globul ocular şi la timpan să vad cocalarul cu tricou pe care scrie "sex machine" şi piţiponcul cu geantă D&G fake.
Vroiam să fie un post mai liric, doar că trebuie să păstrez obiectivitatea, întrucât m-am săturat să împart autobuzul cu oameni care sunt certaţi cu săpunul şi cu cei ce înjură de mama focului. Cu cine s-or certa, nu ştiu, şi nici nu vreau, dar nu cred că este necesar să afle şi ceilalţi. Un adevărat bâlci al oamenilor, un contrast dintre esenţă şi aprenţă cum nu mai vezi altundeva.
Şi în acest peisaj plin de culoare, apar şi sufletele rătăcite ce nu îşi vor găsi locul. Care pur şi simplu simt că nu aparţin acestei lumi, care ar vrea mai mult. Dar cu siguranţă că, dacă se străduiesc, există oameni ce ştiu să se bucure, să râde şi să cunoască înţelesul cuvintelor sinceritate şi prietenie.
Nimeni nu se uită în stânga şi-n dreapta. Poate că dacă s-ar uita ar descoperi vreo veche cunoştinţă. Dar nu. Cu toţii ştiu aceeaşi cale: drept înainte, către destinaţie. De ce să ne mai obosim să studiem mişcarea şi forfota din jurul nostru dacă şi noi suntem parte din ea, dacă chiar noi ajutăm la formarea acestei agitaţii asurzitoare de pe străzile unui oraş obosit, prăfuit? Copacii, străzile, blocurile vechi şi martore a n generaţii, doar ei ştiu ce înseamnă să priveşti cum prin faţa ta trece o mare de indiferenţă. Nimeni nu reacţionează la nicio rază de soare. Toţi sunt nişte roboţei, ghidaţi de interese.
Pe străzi vei găsi de totae ( no ofense, eu doar îmi exprim părerea): business people, bătrânei simpatici, băbuţe bârfitoare, copiii care încă trăiesc în globul lor de cristal, piţipoance, viitoare mămici, cocalari, manelari cu maneaua pusă la telefon ca să audă toată lumea ce mari boşi sunt ei, houseri, minimalişti, rockeri, punkeri, emo, oameni nevoiaşi, oameni normali, etc. Cred că am putea face o ciorbă din toate "speciile de oameni" ce se întâlnesc la tot colţul,nu? Pe mine mă intrigă acest mix, chiar dacă se cunoaşte foarte bine faptul că e bine să ai diversitate să nu te plictiseşti. Dar sincer, mă cam zgârie pe globul ocular şi la timpan să vad cocalarul cu tricou pe care scrie "sex machine" şi piţiponcul cu geantă D&G fake.
Vroiam să fie un post mai liric, doar că trebuie să păstrez obiectivitatea, întrucât m-am săturat să împart autobuzul cu oameni care sunt certaţi cu săpunul şi cu cei ce înjură de mama focului. Cu cine s-or certa, nu ştiu, şi nici nu vreau, dar nu cred că este necesar să afle şi ceilalţi. Un adevărat bâlci al oamenilor, un contrast dintre esenţă şi aprenţă cum nu mai vezi altundeva.
Şi în acest peisaj plin de culoare, apar şi sufletele rătăcite ce nu îşi vor găsi locul. Care pur şi simplu simt că nu aparţin acestei lumi, care ar vrea mai mult. Dar cu siguranţă că, dacă se străduiesc, există oameni ce ştiu să se bucure, să râde şi să cunoască înţelesul cuvintelor sinceritate şi prietenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu