Mare....nu e mare. Vreau din nou la...mare. Pentru că e locul unde-mi văd visele plutind, reîntorcându-se de fiecare dată la mine. Pentru că nisipul îmi hrănește tălpile uscate și reci, încălzindu-le.
Ochii mi se confundă cu marea, cu cerul, cu aerul albastru și sărat. Piele-mi e și ea sărată, arsă de soare, aurie, ca nisipul. Părul e galben de soare, mi s-au prins razele-n el. Și visez din nou, pe acorduri de muzică bună, care-mi mută gândurile către o iubire de vară.
Liniște și calm. Parcă plutesc pe-un val, ca o barcă singuratică. Mi-e bine la mare. Nicăieri nu mă simt mai acasă ca aici. Mă învelesc în scoici și uit: de mine, de tine, de ce mă înconjoară. Mă mulțumesc cu spuma valurilor, cu apa ce se scurge pe trupul întins pe nisipul fierbinte. Algele mă gâdilă la picioare. Înot cu meduzele și-mi place. Mă hrănesc cu pustiu, cu bucăți de sentimente uitate.
Și niște pescăruși brăzdează cerul azuriu. Liniștea din mintea mea este spartă pentru o secundă.Se duc, nu mai vin. Mă întorc în visare. La mine, acasă, la mare.
Era bine.
Ochii mi se confundă cu marea, cu cerul, cu aerul albastru și sărat. Piele-mi e și ea sărată, arsă de soare, aurie, ca nisipul. Părul e galben de soare, mi s-au prins razele-n el. Și visez din nou, pe acorduri de muzică bună, care-mi mută gândurile către o iubire de vară.
Liniște și calm. Parcă plutesc pe-un val, ca o barcă singuratică. Mi-e bine la mare. Nicăieri nu mă simt mai acasă ca aici. Mă învelesc în scoici și uit: de mine, de tine, de ce mă înconjoară. Mă mulțumesc cu spuma valurilor, cu apa ce se scurge pe trupul întins pe nisipul fierbinte. Algele mă gâdilă la picioare. Înot cu meduzele și-mi place. Mă hrănesc cu pustiu, cu bucăți de sentimente uitate.
Și niște pescăruși brăzdează cerul azuriu. Liniștea din mintea mea este spartă pentru o secundă.Se duc, nu mai vin. Mă întorc în visare. La mine, acasă, la mare.
Era bine.
Un comentariu:
Daca adaugam si teoria mea despre marinari, plecam cu barca forever and ever :)))
Trimiteți un comentariu