Arta de a visa

Ce sunt, de fapt, visele? Toţi le avem, într-o mai măsura mai mare sau mică, dar suntem toţi perfect conştienţi că în adâncul nostru visăm la diverse. Ca de exmplu, mulţi ne-am dori să fim mai slabi, mai înalţi, părul să stea ca de la coafor tot timpul şi să nu avem cearcăne. De asemenea, se pune accentul pe lucruri materiale: să avem o sută de perechi de pantofi, o viaţă ca a vedetelor de la Hollywood, o slujbă mai bună, un telefon nu stiu ce firmă, o casa mai frumoasă, o maşină nu-ştiu-de-care şi toate cele. ( partea proastă la a-ţi dori toate acestea este că nu am vrea să le obţinem prin muncă proprie şi că dacă ar pica din cer ar fi perfect )
Ei bine, eu sunt de părere că visele sunt mai mult decât asta. Visele despre care eu voi vorbi nu sunt făcute pentru oricine. Mereu am zis "Mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat şansa de a visa". E ca o putere specială, ce ne face viaţa mai frumoasă şi ne face sa vedem dincolo de banalul cotidian. Visând, uităm de zilele când am fost plouaţi până la piele pentru că ne-am uitat umbrela acasă, că am luat o notă mică la liceu, că am pierdut autobuzul când trebuia să ajungem la un examen important, că ne-am certat cu cineva drag, că suntem supăraţi sau că am luat amenda pentru că am uitat abonamentul acasă. Într-un cuvânt: uităm de zilele proaste. Dar nu numai de ele, ci şi de zilele ordinare, în care totul decurge la fel, lent şi plictisitor, încât ajungem să credem că nu ni se va întâmpla nimic interesant.
Dragii mei, visele pe care le avem ( nu în timp ce dormim, evident - alea sunt excepţia de la regulă, pentru că de cele mai multe ori ne neliniştesc şi ne fac să ne punem semne de întrebare ) ne fac să zâmbim. Ne fac chiar să râdem în sinea noastră de ideile nebuneşti ce ne vin. Nu de foarte puţine ori, mi s-a întâmplat să vreau să fiu pe o insulă pustie, unde să stau la plajă şi să ma bucur de briza oceanului. ( lucru care nu va deveni realitate prea curând) Nu sunt doar nişte fenomene psihice, sunt magie. Sunt idei, sunt sentimente, sunt gânduri, sunt trăiri, suntem chiar noi transpuşi într-o irealitate pe care noi o construim. Visele ne dau şansa de a ne realiza universul nostru, în care intră numai cine vrem noi. Într-un fel, visele pe care le avem ne ajută să vedem exact cine suntem noi, ce vrem de la noi, care e rostul nostru.
Visele pot fi interpretate şi ca o artă. Cum spuneam, visând, facem o lume mai frumoasă, începem să ne dorim anumite lucruri şi suntem motivaţi să luptăm pentru idealurile noastre. Adolescentă fiind, visele m-au ajutat întotdeauna să ma sensibilizez ( adică să am o percepţie asupra lumii mai amplă şi mai bogată, să văd lucruri dintr-un alt unghi, să privesc cu speranţă şi cu iubire ), să îmi doresc să mi se întâmple toate lucrurile bune pe care le visez.
Partea proastă e ca nu ne putem hrăni cu vise şi că trebuie să ne păstrăm cu picioarele pe pământ, pentru că s-ar putea să uităm să trăim în realitate şi să plutim în mod constant printre norişorii viselor. Deci, sfatul meu este: visaţi şi o să vedeţi că ( deşi încă nu mi s-a întâmplat - dar sunt sigură de asta ) visele voastre vor deveni realitate. Şi aveţi grijă la prăpastia viselor. Păstraţi-vă echilibrul.

Toate bune, de pe norişul numarul 1, aleea Cerul Senin, oraşul Viselor.