Printemps

Se pare că am cam neglijat blog-ul pentru o perioadă, fapt pentru care mă simt vinovată. Am fost destul de ocupată şi cred că acesta va fi statutul meu până la următoarea vacanţă. Dar, cu toate acestea, m-am apucat de citit şi am reuşit să-mi termin mica mea nuvelă. Nu e mare scofală, dar trebuie să rescunosc că sunt tare mândră de mine.

Um, a venit primăvară, fapt care mă bucură enorm. Aţi văzut câte feţe zâmbitoare sunt acum pe stradă pentru că nu mai trebuie să ne luptam cu mizeria şi noroaiele unui Bucureşti plouat şi nins? Păcat însă că nimeni nu vede mai mult de atât. Când vine primvara, toţi ar trebui să ne simţim din nou tineri ( mă refer aici la cei mai înaintaţi în vârstă, pentru că eu una sunt mulţumită de frumoasa mea vârstă ), plini de viaţă, să începem să ne facem planuri pentru viitoarele vacanţe/concedii. Din păcate însă nu avem timp să facem toate astea şi să realizăm toate frânturile de viaţă din jurul nostru, pentru că suntem prea încărcaţi cu întâlniri importante, examene, progamul enervant şi insuportabil de la liceu/serviciu şi lipsa de somn cauzată de prea mult stres. Poate că am devenit eu radicală, dar cam ăsta este prototipul omului societăţii de astăzi. Nu vreau acum să generalizez lucrurile, deoarece sunt conştientă că la o vârsta de treizeci-patruzeci de ani poate că şi eu ( date fiind măreţele mele ambiţii ) o să fiu îngropată în hârţoage şi nu mă voi putea dezlipi de laptop din cauza nenumăratelor sarcini pe care va trebui să le îndeplinesc. Dar mesajul pe care vreau să-l transmit este că noi, care printr-o ironie a sorţii am fost numiţi oameni ( deşi mai de grabă suntem nişte roboţei ce trebuie să facă n chestii după o rutină zilnică ), ar trebui să ţinem cont de mesajul de la coşul de gunoi de la McDonald's şi să uităm măcar pentru o zi de griji. Mă rezum doar la această idee, deoarece nici măcar eu nu aş fi în stare să renunţ la telefonul mobil sau la calculator. Am recunoscut că sunt ocupată şi chiar mă stresează lucrul ăsta, pentru că aş prefera să nu stau să-mi fac temele care de multe ori nu-mi vor folosi la nimic şi să-mi iau iPod-ul şi să plec la plimbare prin oraş.
Deci, aş vrea să vă spun că ar fi foarte frumos dacă ne-am bucura cu adevărat de razele soarelui ce au stat atâta timp ascunse sub pătura groasă a norilor. Ar trebui să le lăsăm să ne intre in suflet şi să ne umple cu căldură, iubire şi speranţă. Primăvara este un nou început ce ne este dat şi de care, în mod normal, ar trebui să profităm din plin. Acum ne deschidem sufletele şi luăm marile decizii pecare va trebui (teoretic) să le respectăm. Dacă vrem să slăbim, vom slăbi. dacă vrem să ne schimbăm look-ul, o vom face. Pentru că de-aai e primăvară şi de-aia trebuie să luam iniţiative. Dacă suntem suficient de inspiraţi, vom scrie chiar şi poezii. Putem să mergem să facem poze, atunci când natura va înverzi ( pentru că momentan este abia martie, iar copacii sunt încă nişte schelete amorţite de frigul de acum câteva săptămâni). Dar, cel mai important, trebuie să facem planuri. Sau hai să uităm de planuri, care probabil că nu vor fi duse până la capăt. Ne vom urma instinctele şi dacă vrem să plecăm la mare week-endul viitor, vom lua primul tren spre Constanţa şi duşi vom fi. ( era doar un exemplu, deşi tare mi-ar plăcea să plec la mare pentru că îmi lipseşte mult). Despre asta e vorba! De a fi cine vrem noi să fim, fără să avem prejudecăţi, fără să ne pese de părerea celorlalţi, să ne păstrăm naturaleţea şi să ne bucurăm de ghiocei şi zambile. ( asta pentru că pe birou am trei zambile mov şi albe care miros foarte drăguţ).
Vom putea fi nişte fluturaşi care zboară spre infinit şi se pierd în albastrul cerului, în căutare de vise.